La mijloc de campanie

În opinia mea, nu au apărut evoluţii interesante. Din păcate, discuţia în spaţiul public s-a concentrat pe cu totul alte teme decât cele legate de fondul chestiunilor care privesc în mod direct instituţia prezidenţială. Bâlciul desemnării succesive a primului ministru, apoi construirea unor guverne evident lipsite de şansa de a trece de votul parlamentului, gripa porcină, ca să nominalizez doar câteva dintre aceste teme, au ţinut capul de afiş, parcă lăsând în plan secund disputa pentru fotoliul prezidenţial. În mod firesc, dar, ce mai este firesc în ţara asta?, mass media trebuia să conducă disputa publică astfel încât să se plece de la „fişa postului” preşedintelui -adică de la atribuţiile pe care acesta trebuie şi poate să le exercite în timpul mandatului său- şi să se reliefeze modul şi gradul în care fiecare dintre candidaţi răspunde şi corespunde acesteia. Nu s-a întâmplat aşa.

Lipsa confruntărilor directe între principalii competitori a deviat şi mai mult discuţia de la temele specifice prezidenţialelor. Apariţiile separate ale candidaţilor pe televiziuni, fiecare însoţit de alaiul său de susţinători, le-au dat posibilitatea acestora să spună vrute şi nevrute, de cele mai multe ori chestiuni care nu au nici în clin, nici în mânecă de a face cu prerogativele preşedintelui, dar care, ce-i drept, sunt susceptibile a le aducă voturi. Nici mitingurile electorale nu au mai avut magnetismul de odinioară. Au ajuns jalnice manifestări la care sunt adunaţi cu japca proprii susţinători. Afişajul electoral, în lipsa unor sloganuri şi a unor imagini spectaculoase, este de asemenea neconcludent. Frapează doar prin risipa nesimţită de resurse materiale, în flagrantă contradicţie cu criza economică.

În aceste condiţii, prima jumătate din campania electorală nu pare să fi produs mutaţii esenţiale în ceea ce priveşte cotarea candidaţilor. În opinia mea, rămân semnificative doar patru candidaturi: Băsescu, Antonescu, Geoană şi Oprescu. Preşedintele în exerciţiu păstrează cel mai mari şanse de a ajunge în turul doi. Paradoxal -date fiind izolarea tot mai pronunţată a preşedintelui şi a partidului pe care acesta făţiş îl păstoreşte, dar şi „sprijinul” anturajului apropiat în continuare pus pe boroboaţe, turul întâi s-ar putea să dea răspunsul privind viitorul preşedinte în persoana celui care se va califica, alături de Băsescu, în turul doi. Prin urmare, cred eu, bătălia cea mai interesantă se dă, în 22 noiembrie, între ceilalţi trei candidaţi.

Cu voia dumneavoastră, voi încerca să sintetizez ceea ce cred despre prestaţia şi perspectivele celor patru candidaţi semnificativi.

Traian Băsescu, abil ca de obicei, a reuşit să ţină discuţia destul de departe de punctele sale cu adevărat nevralgice (decontarea nereuşitelor din mandatul curent şi neîmplinirea multora din promisiunile campaniei din 2004). Numai că, în campania pentru turul doi, discuţiile referitoare la modul în care Traian Băsescu şi-a exercitat mandatul şi prestaţia guvernului Boc (de care este strâns legat în percepţia publică) nu vor putea fi evitate.

Mircea Geoană luptă în continuare să acopere întreg electoratul pesedist. Sprijinul explicit oferit de Ion Iliescu pare că, într-o oarecare măsură, îl va ajuta în acest sens. Deşi, eticheta lipită pe fruntea sa de preşedintele de onoare al PSD se dezlipeşte greu. Se pare, însă, că domnul Geoană a devenit preferatul unor trusturi media influente şi asta va conta.

Crin Antonescu a marcat o creştere semnificativă pe fondul inspiraţiei de a genera soluţia Johannis şi al unui discurs bine elaborat. Nu întâmplător, lista sa de susţinători este cea mai consistentă în ceea ce priveşte personalităţile de marcă din societatea românească. Rămâne problema fragilităţii organizatorice a PNL-ului, îndeosebi în mediul rural.

Sorin Oprescu, deşi pornit cam târzior la drum, şi-a luat rolul în serios. Şansele domniei sale depind de măsura în care va reuşi să scoată la vot imensa masă a celor scârbiţi de partidele politice şi de eficienţa sprijinului logistic oferit de dizidenţii din PSD.

Una peste alta, meciul electoral pentru preşedinţie este foarte strâns, inclusiv în perspectiva turului doi, şi se va juca până în ultima zi de campanie.