Cartea săptămînii la Cărtureşti Suceava: Curcubeul gravitaţiei de Thomas Pynchon
Pentru căldura toridă din ultimile zile, librăria Cărtureşti v-a pregătit un ceai răcoritor şi o capodoperă a postmodernismului american.
Thomas Pynchon (n. 1937, la New York) este unul dintre cei mai importanţi scriitori americani contemporani şi, alături de John Barth, Kurt Vonnegut şi Donald Barthelme, se numără printre întemeietorii postmodernismului literar. Este considerat o legendă vie a culturii americane, în parte şi din pricina misterului cu care a ştiut să-şi înconjoare existenţa. Din opera lui Thomas Pynchon, la Polirom au mai fost traduse: Strigarea lotului 49 (2006) şi V. (2006).
Considerat o capodoperă a postmodernismului, Curcubeul gravitaţiei este unul dintre marile romane ale literaturii americane, iar traducerea lui în limba română reprezintă deopotrivă un eveniment cultural şi editorial.
Titlul romanului Curcubeul gravitaţiei se referă la arcul de fum pe care îl lasă în urmă rachetele V2 şi totodată – în viziune parodică, neagră – la semnul pe care i-l trimite Dumnezeu lui Noe cînd îi promite că nu va mai distruge niciodată omenirea.
Tyrone Slothrop, protagonistul, este militar în Londra anului 1944 şi are o problemă bizară: de cîte ori se simte excitat, explodează o bombă. Superiorii săi din cadrul armatei îl ţin sub observaţie, încercînd să găsească explicaţia acestui straniu fenomen. Dar asta este doar o piesă a marelui puzzle şi, aşa cum aflăm curînd, fiecare eveniment din intriga infinit de complicată a romanului, oricît de izolat ar părea, este conectat la o reţea de dimensiuni colosale, ţelul suprem fiind acela de a arunca lumea în aer cu o ultimă rachetă devastatoare.
Ca întotdeauna în cărţile lui Pynchon, nu există un singur fir narativ, o singură poveste, ci o proliferare de personaje şi evenimente care torturează şi fascinează cititorul cu sugestii, referinţe, calambururi şi bancuri, punîndu-i la încercare puterea de înţelegere.
Considerat o capodoperă a postmodernismului, Curcubeul gravitaţiei este unul dintre marile romane ale literaturii americane, iar traducerea lui în limba română reprezintă deopotrivă un eveniment cultural şi editorial.
Titlul romanului Curcubeul gravitaţiei se referă la arcul de fum pe care îl lasă în urmă rachetele V2 şi totodată – în viziune parodică, neagră – la semnul pe care i-l trimite Dumnezeu lui Noe cînd îi promite că nu va mai distruge niciodată omenirea.
Tyrone Slothrop, protagonistul, este militar în Londra anului 1944 şi are o problemă bizară: de cîte ori se simte excitat, explodează o bombă. Superiorii săi din cadrul armatei îl ţin sub observaţie, încercînd să găsească explicaţia acestui straniu fenomen. Dar asta este doar o piesă a marelui puzzle şi, aşa cum aflăm curînd, fiecare eveniment din intriga infinit de complicată a romanului, oricît de izolat ar părea, este conectat la o reţea de dimensiuni colosale, ţelul suprem fiind acela de a arunca lumea în aer cu o ultimă rachetă devastatoare.
Ca întotdeauna în cărţile lui Pynchon, nu există un singur fir narativ, o singură poveste, ci o proliferare de personaje şi evenimente care torturează şi fascinează cititorul cu sugestii, referinţe, calambururi şi bancuri, punîndu-i la încercare puterea de înţelegere.
