Diavolul avea fustiţă “mini” (un pic roz cu danteluţă) şi sîni bombastici

Cînd toată lumea credea în unitatea de granit-monolit a PDL-ului, la Suceava apare scandalul „Spitalul – dragoste de viaţă şi de PLUS şi de imobiliare” şi aproape scindează furia acestor politicieni flămînzi şi ultradiscreţi. Vasile Ilie şi Vasile Rîmbu, urechiaţi „sovietic şi plenar” de domnul care vrea pace, verdeaţă, rîuri, ramuri şi lapte şi miere pe sub balcoanele cenuşii, Ioan Balan - deputat.

 

Scrîşnită, durută şi reprimată tăcerea diversionistă a “gurului suprem”, Gheorghe Flutur, care se vrea pentru moment departe, sus şi dumnezeieşte de bine intenţionat, de acest ridicol care te face să rîzi în hohote şi să te întrebi cu ce ai greşit de te iau într-atît de prost aceşti aleşi ai disperării tale! Un fel de joacă stupidă care provoacă animalul flămînd de sânge din fiecare om minţit şi furat. Şpriţurile reci din această vară fierbinte cred că au provocat indigestie şi un fel de sevraj, generat de obicei de consumul unor narcotice. Evident că şi PUTEREA e un narcotic stupefiant şi devorator. În primul rînd îşi devorează propriile progenituri. Creează sigur şi dovedit halucinaţii cu îngeri roz-bombon şi, de cele mai multe ori, coşmaruri.

 

Coşmaruri traduse zilnic, în public, la conferinţe de presă, pentru a potoli şi adormi mulţimea. Timpul e tare preţios şi în felul acesta îl cumperi mai ieftin prin intermediul celor cumpăraţi (deja) extrem de scump (mercenarii Armani ai condeiului bontit în borduri şi nopţi albe). Acest ritual bizar, de exorcizare şi îmbrăcare-dezbrăcare a “scheleţilor” din dulapurile masive ale subconştientului nostru, are atît de mult cinism şi impostură în el încît cu greu te poţi abţine să nu săvîrşeşti un “genocid lingvistic” plin de înjurături şi interjecţii. “Scheleţii” aceştia, de obicei, sînt bine plasaţi în dulapuri de toate felurile sau prin subsoluri răcoroase sau chiar în ziduri de palate construite special, peste noapte, ziduri reci şi tăcute. Buni (ei, “scheleţii”) pentru vremuri de cumpănă politică şi restrişte sentimentală, cînd oamenii din “tabăra ta” sau din “ceata-haită”, aşa, fără explicaţie, s-au gîndit că e liber la trădare şi la abandon de haită şi de camarad bun cîndva, vrednic la nădejde şi viitor luminos. Omul care are “harta” cu cei mai mulţi “scheleţi” şi cei mai importanţi este, desigur, Vasile Rîmbu.

 

Oricînd ar putea să o facă pierdută (harta) şi, dacă ar ajunge la presa centrală (că la SRI există un duplicat), ar ieşi deranj mare şi război fratricid. Se mai întîmplă să o “iei razna”, să sărăceşti brusc, peste noapte, şi atunci ai nevoie de “energii pozitive”. Se mai întîmplă să fii devorat de acel harem sclipitor şi lacom strivit de pofte “trupeşti” şi atunci mai suni un prieten. Care de multe ori nu mai răspunde la telefonul ştiut pentru că l-a aruncat în fîntîni sau chiar în ocean.

 

Harem cu ochi albaştri, cu părul scurt sau lung, galben, roşu , negru, cărămiziu, ţinut la secret pentru a tempera revolta hormonilor în derivă. O mică provocare şi o intensă complicitate cu diavolul. Care diavol, cînd vrea să se joace cu tine, din plictiseală, ştiindu-ţi pe de rost slăbiciunile, îţi trimite, în “primul rînd” al sălii şi la figurat sau în “anticamera dreptunghiulară” o superbă şi sălbatică femeie cu decolteuri abisale şi senzualitate de îngeri castraţi, să te ia “în custodie”. Sigur vei deveni victimă ! Sigur vei fi o pradă uşoară !  Sigur vei fi, mai devreme sau mai tîrziu, pierdut ! Sigur vei fi făcut “preş”, covată de frămîntat aluat moale, aripă de fluture sau nasture “souvenir” la butoniera partidului  şi pe pieptul învingătoral preşedintelui învingător de ţaţe bete şi hormoni în derivă afumaţi cu ţigări de contrabandă. De aceea, tu, cititorule, cînd te uiţi la aceştia, indiferent că poartă mustăţi, bărbi nerase de două-trei zile, tip “macho”, ochelari, sau haine scumpe, tenişi albi şi dinţi falşi, gîndeşte-te că înainte de a ajunge acolo ei au semnat un pact pentru că “şi ei e oameni”. Şi mai spune-ţi, ţie, pentru încurajare, că doar o zi, doar, ţi-o dedică ţie : aceea a alegerilor. După aceea, doar interese, interese, interese. Pesonale. Personale. Personale. Şi de grup şi de “ménage à trois” şi orgii strămoşeşti. Pentru că nimeni nu ştie mai bine, cît de vulnerabili sîntem, decît DIAVOLUL.

 

Care, atunci cînd se plictiseşte, poartă fustiţă “mini” (un pic roz cu danteluţă), un zîmbet de divă şi paşaport de parlamentar sau europarlamentar român ! Iar dacă te încumeţi să ridici tonul sau să i te împotriveşti, vei fi strivit şi supus necondiţionat de către maşinile luxoase ale acestuia, luate pe creditele lui Dumnezeu cel nerambursabil, odihnit şi visător, sau de trufia golănească şi obrăznicia brutei şi a golanului incult ce zace, înfloreşte, înmulţeşte şi miluieşte a “lacheilor” lor ce nu prididesc zi şi noapte să cureţe funduleţul dolofan cu limbile lor din fier forjat.

 

AVE VOUĂ ! PACEA DIN URMĂ, NOUĂ !