Noi vrem adevăr ! Ar fi doar strigătul unei naţiuni bolnave …

Bănuiesc că  este foarte costisitoare şi cinic, pervers calculată. O uriaşă diversiune şi o teribilă manipulare care exploatează dramele oamenilor : sărăcia, confuzia, lipsa speranţei, şomajul, incultura, analfabetismul şi marea greaţă naţională cuplată cu înfocatul dezgust declarat zilnic în “agora subzistenţei”.

De ce tocmai acum au avut aceste revelaţii divine domnii şi domniţele care au gîndit această campanie ??? Brusc, s-au trezit şi au zis ei că e timpul ca românii să vrea respect.

De ce au ciopîrţit ca nişte debili paranoici realitatea şi au împărţit ţara în două, a celor de la putere şi a celor din opoziţie, ajungînd la concluzia că românii vor respect, ACUM ???

De ce ? Zeci, sute de întrebări vin să ne sublinieze încă o dată inventivitatea acestora în materie de manipulare dusă pînă la diabolicul cel mai diabolic dar şi indiferenţa lor faţă de suferinţa reală.

Trecerea aceasta, cu uşurinţă, la manipularea subliminală, este de o cruzime rară şi criminal de iresponsabilă, clamînd bunele intenţii cu care sînt pavate drumurile care duc… ştim cu toţii unde. In fond, este doar o nouă şi grosieră manipulare de campanie electorală îmbrăcată în haina de purpură şi jertfă a naţiunii. Ar mai fi de adăugat zeci şi poate sute de “de ce”-uri puerile şi îngrijorate, şi mari cantităţi de astfel de interogaţii. Grele ca plumbul, aceste campanii de sfîrşit de lume.

Campania sub lozinca “Noi vrem respect”  ar putea fi eliberatoare şi onestă  dacă ar continua urgent cu una la fel de agresivă şi de durată, numită “NOI VREM ADEVĂR”. Adevărul le cuprinde pe toate. Adevărul are în structura lui şi respectul. Nu poţi respecta niciodată pe cineva, mai ales cînd este vorba despre milioane de oameni, atunci cînd nu le oferi acestora adevărul. Chiar şi acela spus pe jumătate şi prin omisiune. O mie de ani, de o sută de ori pe zi, poţi să strigi pe ecrane “Noi vrem respect” şi tot nu te vei smulge din sintagma crudă şi iresponsabilă de “cumplită şi demagogică atitudine de manipulare”, care poate cangrena “mintea şi sufletul” dacă nu le oferi oamenilor Adevărul. Sau aici lucrurile deja se complică enorm şi pun pe un teren glisant templele acestea de carton ca decor într-o piesă ieftină ce ar putea deveni un bumerang năucitor pentru iniţiatorii acestei monstruozităţi media partizane. Spuneţi simplu “Noi vrem adevăr !” şi veţi fi liberi o mie de ani. Adevărul va fi întotdeauna proaspăt. Si necesar. Nu va expira în vitrinele viu colorate ale mogulilor cu trofee scumpe, adjudecate la licitaţii trucate. Si nu va deveni nici o legumă exotică ce se îngălbeneşte de dorul luminii şi al fotosintezei.

De o lună de zile se derulează, ca în “Războiul Lumilor” al lui Orson Welles, anunţînd “apocalipsa”, această campanie pentru binele celor mulţi, propunîndu-şi o revoluţie în mentalul colectiv anchilozat şi împietrit în cutume şi în ziceri înţelepte de genul “Capul plecat sabia nu-l taie” sau “Rău cu rău dar mai rău fără rău”. Ar fi fabulos şi profund dacă sintagma aceasta ar fi înlocuită cu sintagma “Noi vrem adevăr”. Noi vrem adevărurile ascunse de, să zicem, o sută de ani, la un loc. Noi vrem, printre altele, adevărul despre Revoluţie şi asasinarea a o mie două sute de români şi a lui Ceauşescu, despre mineriade şi atrocităţile lor, despre crimele de la Tîrgu Mureş din martie ΄90, despre falimentul programat al unei întregi ţări (Bancorex, Albina, Dacia Felix, Banca Agricolă), adevărurile despre Caritas, despre FNI şi despre alte fonduri de investiţii, care au dispărut, ca prin miracol, cu economiile a milioane de români, pe fondul liniştitor al unei ţări care doarme narcotizată. Să ştim şi noi cum s-a jefuit o ţară şi s-a îndatorat pentru încă o sută de ani. “Noi vrem adevăr”, nu absolut, cred că ar fi strigătul unei naţiuni ce ar cuprinde în el miliardele de tone de respect pe care şi le doresc românii. Dar, cu siguranţă, numai gîndul că această sintagmă poate deveni realitate vie ar pîrjoli buzele şi sufletele tuturor mogulilor şi miliardarilor de carton şi sutelor de mii de trepăduşi înfocaţi ce-au apăsat pe trăgaciul ideologic şi pe cele reale, ce ne manipulează acum veseli şi liberi. De tot ! Asta pentru început. Ca să mimăm civilizaţia şi normele ei. După aceea se poate vorbi, teoretizînd nuanţat fenomenul, despre ghilotine, ţepe şi ziduri de execuţie.