Război pe viaţa şi pe moarte. Pe viaţa şi pe moartea cui ?

PRM-ul a intrat într-un declin profund în ultimii ani, iar drumul lui către glorie s-a cam stins, s-a cam închis.  E tipul de partid construit în jurul unui lider. Viu colorat, umflat şi gol pe dinăuntru. Cînd are liderul indigestie, pe partid îl apucă ipohondria şi spaima de spitale, de doctori şi de ducă la azile. Vadim Tudor a obosit fatal şi a sughiţat şi partidul a „magie neagră”. Ce s-a întîmplat la europarlamentare, acel „redivivus neaşteptat” s-a datorat , în primul rînd şi exclusiv, „mitului religios” numit Becali şi arestării acestuia, percepută în societatea românească drept un abuz straniu şi de necrezut al justiţiei române. Abuz care l-a martirizat pe Becali. Gafele repetate ale acestuia, dar şi despărţirea  de Vadim şi a drumurilor lor îi vor poziţiona în grupul celor care dispar, încet-încet dar sigur, din politica românească. Vor rămîne sub pragul electoral începînd cu anul viitor, dacă România nu va primi în frunte o catastrofă economică. PRM-ul, sărac, fără sînge proaspăt, fără noi figuri şi simpatizanţi din noua generaţie de încredere, va agoniza. Cînd nu ai bani nici măcar pentru a închiria o sală de teatru, invocînd scenarii absurde, cu terorişti, masoni, legionari, arhangheli ezoterici, conspiraţii ale srrviciilor secrete de pretutindeni, care, din telefon în telefon, te-au făcut să îţi ţii discursul de lansare la ditamai şi eterna preşedinţie a României în stradă, nu poţi să emiţi decît jalnice semnale SOS. Un fel de pervers efect de inerţie mai ţine partidul la suprafaţă.

De douăzeci de ani Vadim are acelaşi discurs anti-Univers. De douăzeci de ani, Vadim urlă că s-au furat alegerile şi că, de fapt, el stă în sondaje la 30-40% şi niciodată n-a emis vreo dovadă.

Aceleaşi sintagme, aceleaşi scenarii şi aceleaşi cuvinte îngropate în spume reale, le va emite şi în aceste an, la acest scrutin. Plecarea aceasta plină de compasiune  va crea un anume vertij pentru leii bătrîni din cimitirul elefanţilor lui Vadim , lei care, prizonieri în aceste spaţii claustrante, se hrănesc doar cu cadavre. Hrănindu-te mereu cu năluci şi cadavre, devii şi tu… nălucă, sau…, o amintire în statistici. De douăzeci de ani Vadim ne-a  tot strigat că este un fel de Mesia care a venit să ne arate drumul spre lumina sfîntă cu mitralierele pe stadioane , iar noi, nişte ignoranţi şi nişte ticăloşi netrebnici, nu l-am înţeles şi l-am răstignit. În orice ţară a lumii, una puţin mai normală decît a noastră, asemenea filosofii şi discursuri politice ar fi insultat şi ar fi aterizat în rubricile „faptului divers”. La noi însă, mai provoacă valuri de spaimă.

Mă  gîndeam la romanul acela celebru al lui Hemingway, „Pentru cine bat clopotele?” şi cred că avea dreptate marele romancier cu destin de legendă, cînd spunea : „Pentru tine bat!”. Noapte bună !

Post Scriptum –
A fi astăzi, în România comentatorilor şi analiştilor super-radicalizaţi  şi profunzi, sofisticaţi, preţioşi şi abisali. „anti-Băsescu”, este la fel de banal şi la fel de inedit ca şi cum, într-o maree de halbe şi butoaie cu bere rostogolite  de milioanele de vizitatori la Oktoberfest, ai striga, serafic şi transfigurat : „Şi eu beau bere şi mănînc ”cîrnaţii speciali” !” într-o gălăgie strălucitoare, care provoacă voios lipsa de inspiraţie, echilibru, responsabilitate, cufundîndu-te în ridicol la fel de uşor şi de des cum se cufundă în muştar „vedetele cîrnaţi” ale acestei sărbători seculare (1810).

La scară mai mică, ceea ce am spus mai sus este valabil şi la Suceava, cînd „supergînditorii” transfiguraţi găsesc că nu mai e la modă şi nici în „trend” să fii cumva „pro Flutur” sau „pro PD-L”, chiar dacă mai ieri erai, necondiţionat, un mare lăudător „pe proiecte” şi pe „etape de culise” stabilite clar, cu numerar. Un fanatic, un optimist şi un „pînă la moarte şi dincolo de ea” supus.

E ca ciuma. Sperie şi se ia. Se cumpără. Fără explicaţii. Fără logică şi raţionamente cît de cît estetice şi serioase. Un spirit ancestral de turmă. Şi de sînge călduţ. Îi admir pe aceia care, în acest vîrtej paranoic al televizunilor, reuşesc să fie drepţi şi lucizi, chiar dacă primesc sentinţe definitive.