Părțile principale de propoziție

E de nivelul celei mai largi cunoașteri că momentele mari lasă în urmă, pe unde trec, mari și neașteptate schimbări. Mai ales în neprevăzute domenii și privințe. Acestea îi și dau, până la urmă, unui moment anvergura și îl impun ca important într-o curgere de …momente. Îl scot, adică, din serie – exact ca pe al nostru de acum. Care multora li s-ar putea părea absolute nediferit de altele. Același spectacol, aceeași pâine și același circ, aceeași pasiune în privitorul de rând și în contemplatorul de adâncimi, aceeași patimă a dezbaterii, a opiniei, a nuanței, a dedesubtului. Nimic mai mult, după cum nici mai puțin. Toate-s noi și vechi sunt toate…


În ciuda aparenței însă, traversăm, cert, un moment mare. Cine nu crede se înșală ori e cârcotaș fără leac. Am la îndemână mai multe probe. Ele însele, probele, aflate la mare căutare în aceste zile, pot da relief, la o adică, momentului! Dar nu la probe în sine mă refer, ci la o …probă. Una absolut neașteptată. Gramaticală, nicio glumă!


Iată: când totul părea pierdut pentru noi, vine clipa cea mare și mișcă imprevizibil și într-un sens radical lucrurile. In rezumat, două părți de propoziție umile și anoste – chiar dacă văzute ca principale în tratatul de specialitate – au inundat literalmente piața verbală a săptămânilor din urmă. Cam tot așa cum pe cea financiară a inundat-o umflarea (care le umflă unora buzele și altora buzunarul) a francului elvețian. Cu niște deosebiri, sigur. Francul este elvețian și deja se retrage cuminte în matcă – subiectul și predicatul, nu că ar fi ale noastre, dar lucrează la noi și pentru noi, în tandem, și nici nu dau semen de calmare. Numărul celor atinși de ele, de subiect și de predicat, ca de sindromul acela cu găleata de gheață turnată în creștet se află în creștere, pentru că tot mai mulți români publici (probabil însă că și privați!) spun musai ”cu subiect și predicat” ceea ce consideră că au de spus. În plus, românii au devenit foarte atenți dacă cei pe care îi urmăresc și îi analizează vorbesc sau nu ”cu subiect și predicat”. Iar constatările sunt în general pozitive, deci există motive întemeiate de optimism.


Da, e un moment mare – și nici nu contează dacă e unul politic, social, economic, judiciar, moral… Gramatical, poftim. Contează că e cu adevărat mare și că, odata pornit să pună punctual pe i, el va ajunge să producă o mișcare benefică generală în uzul nostru de subiect și predicat.


Imaginați-vă – dacă se mai poate imagina așa ceva – o țară în care miniștrii și rectorii și parlamentarii și primarii și prefecții și alții și alții după ei și în același timp sunt cuprinși brusc de o asemenea frământare sintactico-morală, încât, într-o bună și apropiată dimineață, în ruptul capului nu vei mai găsi o virgulă între subiect și predicat!... Spre exemplu, desigur.


Personal sunt convins că asta se va intampla. Și încă în cel mai scurt timp. Iminent. Părțile pricipale de propoziție sunt la mare cautare.


O spun cu subiect și predicat.